A fi sau a nu fi... crestin
- CreștinRomanAix-Robert ROȘESCU
- 20 déc. 2023
- 4 min de lecture
Dernière mise à jour : 1 avr.
În vremea aceea, au venit unii și au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor.
„Credeți voi”, le-a răspuns Isus, „că acești galileeni au fost mai păcătoși decât toți ceilalți galileeni pentru că au pățit astfel?
Eu vă spun:
,nu
ci, dacă nu vă pocăiți,
toți veți pieri la fel.
Sau acei optsprezece inși peste care a căzut turnul din Siloam și i-a omorât, credeți că au fost mai păcătoși decât toți ceilalți oameni care locuiau în Ierusalim?
Eu vă spun:
nu,
ci, dacă nu vă pocăiți,
toți veți pieri la fel.”
Mai mult ca niciodata rasuna lumea de știri de războaie în desfășurare. Mii de morţi şi alte mii de răniţi.
Calamităţi care altădată treceau neobservate, astazi, datorită concentrării de populaţie în zonele urbane, lasă în urmă mii şi zeci de mii de morţi şi răniţi.
Or fi fost oare pedepsiţi? Or fi fost mai păcătoşi?
NU AU FOST MAI PĂCĂTOȘI...
...CI, DACĂ NU NE POCĂIM, TOȚI VOM PIERI LA FEL!
Ce ţi-e şi cu pocăinţa aceasta?!
Cred că dintre toate, pocăinţa pocăiţilor este cea mai dificil de realizat. De ce? Pentru ca unii au facut din credinţa în Dumnezeu o formulă magică pentru ca toate necazurile lor sa dispara.
Şi nu dispar.
Şi oamenii intră într-o stare latentă de aşteptare nechibzuită şi nu mai fac nimic: Dumnezeu nu lucreaza cum speră ei, dar nici ei nu mai fac nimic. Zic aceasta cu mare durere în suflet. Este o concluzie trasa asupra realitaţii întâlnite. Şi după ani de zile, de suferinţă şi greu, rămân doar cu amărăciune şi necaz: nici o speranţă, nici o împlinire, nici o realizare, nici o utilitate a vieţii de credinţă. Şi aceasta chiar poate fi numita, clar:
O,
deșertăciune a deșertăciunilor,
zice Eclesiastul,
totul este deșertăciune!
Pavel, în schimb, spunea plin de speranţă:
Ce este de făcut atunci?
Mă voi ruga cu duhul,
dar mă voi ruga și cu mintea;
voi cânta cu duhul,
dar voi cânta și cu mintea.
Cu alte cuvinte nu trebuie lăsat totul pe Dumnezeu. Trebuie sa îţi faci partea în propria-ţi mântuire! Ce nu puteai să faci, a făcut negreşit Dumnezeu, iar prin Duhul Sfânt negreşit te călăuzeşte zilnic. Dar viaţa este şi rămâne în controlul tău, omule: faci ce vrei! Altfel nu ar mai fi nici judecata, nici răsplată!
Dar cei blocaţi cum spuneam mai sus, se amagesc crezând că fac bine. Să crezi acolo unde nu este nici o speranţă, doar pentru că nu ştii ce altceva să faci, este greşit! Şi, astfel, să întorci un om de la păcatul abandonului, a lenei puternic motivate de credinţă greşit înţeleasă, cred că acoperă o miliardenie de păcate, nu doar o sumedenie. Pentru că dacă Dumnezeu îţi închide poarta, nineni nu ţi-o mai poate deschide! Iar daca Dumnezeu o deschide, iar tu nu intrii pe ea. Nu mai este raspunderea lui Dumnezeu.
Mai exact, vorbesc despre tratamente neluate, regimuri alimentare ne-ţinute corespunzător, mişcare puţină, stat mult la televizor, rugăciune puţină, vorbit puţin si scurt cu copii, vorbit puţin si rar cu părinţii, citit puţin din Biblie, vorbit mult şi făra rost, mâncat mult şi nehrănitor, etc. Fiecare simte şi le ştie pe ale lui. Fiecare amână cum poate mai mult să facă binele pe care trebuia să îl facă încă de ieri sau de ani de zile. Fiecare îşi inventeaza propriile scuze pentru propria lipsă de dezvoltare sau plafonare.
Omul, însă este dator lui Dumnezeu în viața lui sā caute soluţii până le ģăseşte! După cum ştim:
Slava lui Dumnezeu
stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraților (adica a oamenilor) stă în cercetarea lucrurilor.
Pocăinţă înseamnă schimbarea modului de gândire.
Credeţi voi... ,
dar dacă nu vă schimbaţi modul de gândire, din oameni păcătoşi în oameni mântuiţi şi sfinţiţi pentru Dumnezeu, altă soartă nu aveţi. Plata păcatului este şi rămâne moartea. Cel puţin până la înviere!
"Din zei de-am fi scoborâtori
Cu o moarte toţi suntem datori..."
spunea Coşbuc în poezia "Decebal către popor" .
De aceea îndemnul Domnului Isus, de a nu considera reale lucruri care nu există, lucruri imaginate, închipuiri (speculaţii sau presupuneri) şi de a acţiona permanent pentru propria sfinţire, curăţire şi îndreptare, străbate mileniile până în ziua de azi fiind de mare actualitate. Speculaţii şi presupuneri cu privire la ceea ce credem noi, fără nici un temei biblic, că Dumnezeu ar fi trebuit să facă sau să răspundă la cererile noastre. Acestea nasc în inimi aşteptări deşarte şi amăgitoare.
Nu au fost "mai" păcătoşi, pentru că toţi suntem "la fel" de păcătoşi.
Căci toți (oameni) au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.
Dar nu suntem toţi şi mântuiţi. Unii suntem mântuiţi,
unii nu suntem.
Şi ar fi bine să acceptăm mântuirea şi să fim! De aceea este scris:
"...Căci făgăduința aceasta este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” Și, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna și zicea: „Mântuiți-vă
din mijlocul acestui neam ticălos.”
Stă in puterea ta... să te mântuiesti cu mântuirea data de Dumnezeu: jertfa Domnului Isus Hristos!
Comments