De ce vă este frică? Tot n'aveți credință?
- CreștinRomanAix-Robert ROȘESCU
- 9 août 2023
- 5 min de lecture
Dernière mise à jour : 10 août 2023
Cred că trebuie intrat în detaliu.
Pentru a nu lăsa loc confuziei este corect să înțelegem despre ce vorbește Domnul Isus.
Concluzia la o astfel de replică nu poate fi decât cea corectă și aș dori să ne îndreptăm cu toții spre aceeași concluzie:
Și apostolii au spus Domnului:
Mărește-ne credința.
În încercare deseori suntem depășiți complet de situație. Și este de aşteptat. Nu ai putea fi testat / încercat dacă nu ar fi așa. Dumnezeu însă este cu tine. El este în tine prin Duhul Sfânt, știe că eşti depăşit: te înțelege şi te acceptă! Tot știe: idei, sentimente, frici, regrete: totul totului tot.
Crezi tu această? Eu aşa cred și pentru un creștin, copil de Dumnezeu, care împlinește cuvintele lui Dumnezeu așa este!
Isus a răspuns și i-a zis:
Dacă cineva mă iubește,
va ține cuvintele mele;
și Tatăl meu îl va iubi și
noi vom veni la el și
ne vom face locuință la el.
Noi ne vizităm unii pe alții. Și nu poate fi ceva mai frumos. Știu ce spun. Atunci, pe perioada vizitei, locuim împreuna cu persoană respectivă sub același acoperiș. Dumnezeu o face permanent în noi prin Duhul Sfânt. Ucenicii nu au avut luxul acesta încă. Abia după înălțarea Domnului și după botezul cu Duh Sfânt au beneficiat de însoțirea permanentă a Duhului Sfânt.
Crezi tu lucrul acesta? Atunci viața ta o dovedește fără tăgadă!
Noi, am vrea viața sa fie simpla.
"Viața ca un tren de munte..."
Dar, nu este așa ! De fapt ea este o sumă nedefinită de alegeri.
Este un triaj permanent!
Suntem de acord, acum, ca este foarte utilă și ne dăm seama cât de importantă este asistența Duhului Sfânt în viața creștinului.
Cauza fricii este lipsa credinței. Nu lipsa totală a credinței, ci lipsa cantității suficiente a credinței. Adică lipsa cunoașterii lui Dumnezeu și a modului în care EI lucrează în anumite domenii din viața noastră. Aceasta cauzează uneori apariția necredinței: a neîncrederii în Dumnezeu. Mai ales în lipsa unui cuvânt direct, explicit potrivit situatiei. Aici intervine încrederea acumulată prin experiente personale pe alte planuri ale vieții.
Iar Isus i-a spus:
Dacă poți crede,
toate lucrurile sunt posibile
celui ce crede.
Și îndată tatăl copilului a strigat și a spus cu lacrimi: Cred, Doamne;
ajută a mea necredință.
Îl cunoaștem pe Dumnezeu în parte. Avem anumite experiențe cu Dumnezeu. Poate este greu de crezut, dar faptul ca Dumnezeu a lucrat o dată într-un fel, nu garantează faptul că va lucra peste tot, tot timpul la fel, automat.
Iar el (Isus) le-a spus:
Într-adevăr,
îmi veți spune acest proverb:
Doctore, vindecă-te pe tine însuți;
(adică) tot ce am auzit că s-a făcut în Capernaum,
fă și aici în patria ta.
Și a spus: Adevărat vă spun:
Niciun profet nu este acceptat în patria lui. (...)
Și toți cei din sinagogă,
când au auzit acestea,
au fost umpluți de furie.(...)
Dar el, trecând prin mijlocul lor,
a plecat.
Este foarte importantă reacția mea, ca om, la cuvântul lui Dumnezeu.
Dacă luăm în calcul următorul fapt:
… niciun cuvânt de la Dumnezeu
nu este lipsit de putere.”
Întrebarea mea de om la auzul ORICĂRUI Cuvânt al lui Dumnezeu ar trebui sa fie: ce cred eu acum mai mult despre Dumnezeu, după ce Dumnezeu mi-a vorbit Cuvântul acesta mie? A spus Cuvântul acesta în dreptul meu cu scopul să mă ajute pe mine să Îl cunosc pe El și să am încredere mai multă în El în noi domenii ale vieții mele. Care? Ce învăț despre Dumnezeu? Ce încredere nouă pot dobândi?
Am o sarcina grea aici. Încerc sa exprim simplu lucruri foarte complicate. Sper că mai ești cu mine ca sa înțelegi și să îți lărgești orizontul și credința și să urcăm împreună o nouă treaptă.
Cred că scopul lui Isus a fost acesta când a rostit cuvintele din titlu: creșterea credinței, a cunoașterii lui Dumnezeu și îndepărtarea fricii.
Creșterea credinței se face prin cunoaștere aprofundată, iar frica de necunoscut dispare când știm ce ne așteaptă și cu Cine trăim zilnic în interiorul nostru. Singurul care știe ce este mâine la capătul alegerii pe care o faci azi și te poate sfătui este Dumnezeu prin Duhul Sfânt.
De aceea spuneam zilele trecute că singurii care au cu adevărat posibilitatea reală de a alege sunt creștinii.
Aceasta alegere se poate rezuma de fiecare data între
a face ce ai chef, nervi, frică, … sau voia lui Dumnezeu, prin credință.
Și credința este încredere (oarbă pentru că încă nu se vede nimic, dar bine fondată bazată pe cunoaștere reală) că Dumnezeu știe ce este mai bine, chiar dacă eu cred, consider, sper, am nervi, chef să fac sau îmi doresc de frică, contrariul (fire păcătoasă, ce sa îi faci?!).
Noi, creștinii avem acces la aceasta bogăție de cunoaștere imensă a lui Dumnezeu. El generos ne-o pune la dispoziție prin Duhul Sfânt. Iar noi beneficiem de ea prin încrederea pe care i-o acordăm. Nu ne rămâne decât un singur lucru ca sa devenim invincibili oameni ai lui Dumnezeu:
Dacă trăim în Duhul,
să și umblăm în Duhul.
Știu, și Pavel a spus cat de simplu s-a putut. Dar trebuie făcut! Nu ai altă șansă reală de a supraviețui ca și creștin şi de a dovedi permanent că eşti. Trebuie să ai propriul sistem verificat de calauzire. Trebuie sa pui pe Dumnezeu la încercare de două-trei ori, ca Ghedeon, poate chiar din două-trei surse, adică să îți verifici sistemul cu alți oameni ai lui Dumnezeu. E viaţa ta în joc, nu îți permiți să mergi pe bâjbâite, pe ghicite sau prin încercare şi eroare. Cât eşti tânăr poate îți mai permiți să greşeşti, dar după o anumită vârstă începi să nu mai ai timp de greşeli şi foloseşti toate GPS-urile posibile.
Imaginează-ți numai ce detur ar trebui să faci dacă greșești câteva alegeri esențiale ín viață una după alta!
În loc de Constanța sa o iei spre Braşov sau Craiova în direcție opusă de exemplu. Atunci ai putea lejer 40 de ani să rătăceşti prin pustiu, să mergi în gol. Mai am eu timpul acesta dupa 25 de ani de credință? Unii din noi am avut astfel de experiențe deja mai lungi sau mai scurte.
Trebuie să crești, creștin fiind, altfel îți pierzi utilitatea… pur și simplu nu ai fost creat doar sa mergi la biserică duminica și să te amăgești mulțumindu-te doar că vei merge în cer când vei muri. Trebuie să aduci viața aceea veșnică din cer pe pamânt la realitate. Trebuie să o trăim cu așa o intensitate încât toți în jurul nostru să vadă zilnic și să se minuneze de tine și de mine! Și lucrul acesta se face prin Duhul Sfânt care licuiește în noi!
Cum ai primul semn de frică, de nervi, de neliniște trebuie alergat la Dumnezeu: luptat cu El, vorbit, răspicat dacă crezi că este nevoie, descarcat tot și cerut Duhul lui Dumnezeu. Numai atunci Duhul Sfânt și pacea vor reveni şi ne vor umple.
Pentru ca
încercarea credinței voastre,
fiind mult mai prețioasă
decât aurul care piere,
deși este încercată cu foc,
să fie găsită pentru
laudă și onoare și glorie,
la arătarea lui Isus Cristos,
Amin !
Doamne uneori numai Ție doar Îți mai pasă că pierim !
Uneori nouă nu ne mai pasă ...
Dar Tu ne înveți din nou să ne pese de viața primită de la tine. Așa cum și cât este. Doar Tu ne dai un scop vieții zilnic, un nou viitor și o nădejde.
Doamne ajută! Doamne, dă izbândă!
Amin ! Amin!
Comments