Vierii si piatra

---

Luca 20:13-18 VDC

[13] Stăpânul viei a zis: ‘Ce să fac? Am să trimit pe fiul meu preaiubit; poate că îl vor primi cu cinste.’ [14] Dar vierii, când l-au văzut, s-au sfătuit între ei și au zis: ‘Iată moștenitorul. Veniți să-l ucidem, ca moștenirea să fie a noastră.’ [15] Și l-au scos afară din vie și l-au omorât. Acum, ce le va face stăpânul viei? [16] Va veni, va pierde pe vierii aceia, și via o va da altora.” Când au auzit ei cuvintele acestea, au zis: „Nicidecum!” [17] Dar Isus i-a privit drept în față și a zis: „Ce înseamnă cuvintele acestea care au fost scrise: ‘Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului’? [18] Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea și, pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.”

https://bible.com/bible/191/luk.20.13-18.VDC

---

Aceste versete din Luca 20:13-18 fac parte din pilda vierilor răi, una dintre cele mai directe și profunde pilde rostite de Domnul Isus, adresată în special liderilor religioși ai vremii, dar cu o relevanță puternică și pentru noi astăzi. Hai să le luăm pe rând:

Întelesul profund al pildei (Luca 20:13-18):

1. Stăpânul viei – Dumnezeu TatălVia este poporul Israel (vezi Isaia 5:1-7), iar stăpânul este Dumnezeu, care a încredințat via liderilor religioși ai vremii (preoți, cărturari, farisei), adică „vierilor”.

2. Robii trimiși – Profeții Vechiului TestamentDumnezeu a trimis de-a lungul istoriei poporului Său profeți ca să îi cheme la pocăință, dar mulți dintre ei au fost bătuți, respinși sau omorâți (ex: Ilie, Ieremia, Isaia etc.).

3. Fiul preaiubit – Domnul Isus HristosÎntr-un act suprem de dragoste, Dumnezeu Îl trimite pe Fiul Său, sperând că va fi primit. Dar, așa cum spune pilda, vierii decid să-L omoare pentru a păstra moștenirea – o prefigurare clară a crucificării lui Isus în afara cetății (vezi Evrei 13:12).

4. Judecata – moartea vierilor și încredințarea viei altoraAceasta prefigurează judecata asupra liderilor religioși ai lui Israel și deschiderea împărăției lui Dumnezeu către neamuri, către toți cei care cred (Matei 21:43). „Via dată altora” se referă la extinderea lucrării lui Dumnezeu dincolo de granițele națiunii Israel, spre Biserica formată din evrei și neamuri.

5. Piatra lepădată – Isus ca temelia credințeiVersetul 17 face referire la Psalmul 118:22, unde Mesia este prezentat ca piatra respinsă, dar devenită cea mai importantă – „piatra din capul unghiului”. Cei ce Îl resping pe Isus se împiedică spiritual și cad, dar cei peste care „cade El” sunt distruși – o imagine a judecății finale.

Învățături practice pentru viața de credință creștină azi:

1. Nu respinge vocea lui DumnezeuAșa cum Israelul a respins profeții și în cele din urmă pe Fiul, și noi putem deveni surzi la chemarea lui Dumnezeu. Suntem chemați să ascultăm, să ne smerim și să răspundem cu pocăință și ascultare.

2. Isus este piatra de temelie – nu ocoli adevărulÎn viața noastră, dacă Îl respingem pe Hristos, fie ne „zdrobim” de El (prin necredință și luptă cu voia Sa), fie El va veni în judecată. A-L primi pe Hristos înseamnă să construim viața pe El, ca pe o temelie solidă (vezi 1 Petru 2:6-8).

3. Responsabilitatea față de via lui DumnezeuVia poate simboliza lucrarea pe care Dumnezeu ne-o încredințează: familia, biserica, misiunea, darurile spirituale. Suntem chemați să administrăm cu credincioșie ceea ce ne-a dat, nu să ne considerăm „proprietari” ai lucrurilor sfinte.

4. Harul lui Dumnezeu e mare, dar nu fără sfârșitStăpânul a trimis mulți slujitori și, în cele din urmă, chiar pe Fiul. Harul Său e uimitor, dar vine un timp al judecății. E o chemare la pocăință „astăzi, câtă vreme se zice astăzi” (Evrei 3:15).

5. Dumnezeu poate lucra cu „alții” dacă noi refuzămAvertismentul că „via va fi dată altora” ne îndeamnă să nu fim mândri spiritual. Dacă nu rodim, Dumnezeu poate ridica alți oameni care vor lucra cu credincioșie. Umilința și ascultarea sunt chei în trăire și în slujire.